sâmbătă, 22 februarie 2014

CERULE ! ACEASTA ESTE POEZIA , ADUSĂ MIE DIN CER , ÎN VERSURI CÂNTATE , DE TOŢI SFINŢII LUI DUMNEZEU !





duminică, 11 noiembrie 2012


   

                                 Cerule !


Aceasta este poezia  "CERULE" , adusă mie ,de toţi SFINTII  LUI  DUMNEZEU , precum am scris în articolul anterior, cu titlul :   
                     DESPRE  MINE...! 
                 JUDECAŢI - MĂ  VOI !.....

Poezia  "CERULE", are strânsă legătură cu articolul..
                "DESPRE  MINE...!
                JUDECAŢI - MĂ  VOI " !!! 



Dragii mei,inca de la inceput, stateam noptile,si scriam, cele ce curgeau din CERUL SFANT, si pentru care, primisem PORUNCA, sa le scriu. O sa redau aici, cateva (deocamdata),din POEZIILE venite din Cer.                    



CERULE ,

                                    
Frumos e Cerul instelat,
Si noaptea ,ce-i cu stele
Frumos,e visul ce-am visat,
Cand,am vorbit cu ele.

Caci Cerul ,are taina lui,
Ce nimeni ,nu poate s-o dezlege.
Doar cei cu Har si cu Credinta
Ei ,vor putea sa aiba biruinta.

Ziua, Cerul e doar frumos,
Stralucitor si luminos
Noaptea cand vine
E un vis, o feerie,
Cerul cel Sfant,pe tine te imbie,
Sa stai o clipa si sa il privesti
Caci tu,intotdeauna,te grabesti.

Noaptea,e mama Cerului,
Caci ea, il face si mai stralucit.
Cand stelele surate -au rasarit
Ceru-i stralucitor, ca un argint.
Dar cand apare Luna, intre ele,
Ceru-i mai luminos cu mandre stele.
De ai Credinta-n DUMNEZEU,
Cerul te cheama,
Ca tu sa ii dezlegi
Misterul sau.

Cerule draga, ce esti prea inalt,
Ce multe comete,prin tine strabat.
Spune-mi Tu Cerule,
Unde sfarsesti?
Caci,eu nu-nteleg
Cand tu,ma privesti.

Cum de stau stelele
Si nu cad pe Pamant?
Cum de sta Luna
Si Cerul cel Sfant?
Cine le tine ,Cerule draga?
Ziua, ori noaptea,
Ori lumea intreaga?

De m-ai lasa,as incerca
Cu drag,ca sa-ti raspund.
Dar,de-oi gresi,
Tu nu fii suparat.
Caci ,te iubesc.
Iar Tu, ma vei fi iertat!

Cerule Sfant, ce Sus acolo stai,
Eu stiu,cin" Te tine,
Cu Stele,cu Luna,
Cu Soare, cu boare
Cu tot ce Te-ncununa.

E Lumea cea buna,
Si Bunul DUMNEZEU,
E Maica strabuna
Cu tot ce Tu ai
Si SFINTII,din Rai.

Prin Tine, Ei trimit,
Necontenit pe Pamant,
CUVANTUL DIVIN.
CUVANTUL ,in care,
Gasesc alinare.

Dar ei, sunt putini.
La cat esti Tu de mare
Cerule Sfant, cu noi pamantenii,
TU, ai legamant!
Sa ne-acoperi, Pamantul pe care,
Noi il muncim, cu multa rabdare.

Iarta-ma Cerule ! 
Cer bun si Prea Sfant,
E noapte,si am adormit.
Tu,fii mereu cu mine si vegheaza,
Si mintea mea,o tine treaza!

Ca dimineata, cand ma voi trezi,
Eu, visele mi-oi aminti
Si-am sa le scriu cu mine
Si cu Eu-l meu,
Pe Bolta prea inalta,
A cerului tau.

Eu, de-as putea,as incerca,
Stelele Tale, as numara.
Si as incepe,de la una,
Dar eu, nu pot
Caci nu ma lasa,Luna.

Ea spune, ca le-a numarat
Cand Tu, erai plin si instelat.
Si nimeni, dintre noi,
Nu poate-a spune
Cate Minuni si Stele sunt pe lume.

Copacii si iarba, in Tine se-oglindesc,
Iar, Primavara,
Odat" cu Tine cresc.
Pasarile-Ti canta
Si Soarele,Te-ncanta.
Iar eu, Iti vorbesc
Atunci cand, Te privesc.
Cu Tine simt, ca eu,
Ma contopesc.

As vrea, o Stea sa fiu,
Pe Bolta-Ti albastra,
Cu Tine, sa privesc,
Cerule Sfant,
In jos, spre Pamant.

Tu esti minunat,
Cerule drag.
Mi-aduci,bucurie,
Mi-aduci fericire,
Cand sunt suparata,
De eu, Te privesc, 
Ma bucuri indata.

Cerule Sfant,
Ce ne-aduci dor.
Cerule mare,
Ce esti nemuritor,
Atunci, cand ne rugam,
Spre Tine indreptam
Ochii si Sufletul
Inima si Cugetul.
Si-L cautam pe DUMNEZEU,
Sa ne ajute, cand ni-i greu!

Cerule straniu,
Cerule Sfinte!
Te rog sa ma crezi,
Caci, nu am cuvinte !
Pentru a-Ti multumi
Si pentru bucuria,
De a Te privi.

Cand ploaia nu vine,
Si totul in jur,
E ars si-i uscat,
Ma uit iar la Tine,
Si gandu"Ti trimit
Iar Tu, Ti-aduni norii
Si-i cerni, pe Pamant!

Cu zambetul pe buze
Cu Sufletul curat.
Privirea, mi-o ridic.
Cu ochii mei, Te cat"
Tie, sa-Ti multumesc.
Da ! Sfinte Cer ,ceresc!

Caci, Tu ai adus
La noi pe Pamant,
Ploaia,cea Sfanta.
Iar si florile,
Tie, Iti canta.

Cu ochii inchisi,
Cu drag,eu privesc
Cum Tu, imi aprinzi,
Lumini, mii si mii
Se vede, Cerule draga
Ca Tu, la mine tii!

Cerule mare,
Tu stii, dragul meu
Ca doar Tu si eu,
Cunosti Sufletul meu!

Cand Sufletul, mi-i frant,
De-aici, de pe Pamant,
La Tine, m-oi inalta
Si Sufletul, mi-i vindeca!

Nemuritor esti !
Nemuritor vei fi !
Iar eu, la Tine -oi tine
Cat timp, voi trai.

Iar dupa aceea, cand n-oi mai exista,
Cerule Sfant, pe acest Pamant
M-oi contopi cu Tine
Si tare-mi va fi bine.

Cerule mare, Cerule bun
Te rog din Suflet,
Lasa-ma s-adun
Stelele si Luna
Si Soarele, care straluce-ntruna!

Le-oi duce in Sufletul meu,
Acolo, unde-i cerul Tau.
Le-oi duce ,in inima mea,
 Acolo, unde-i Bolta Ta.

Dar Tu, Te rog, nu Te-ntrista,
Caci inapoi, eu Ti le-oi da.
Ca ele,sa straluceasca
Pe Bolta-ti Sfanta,cea cereasca.

Dar, de-o clipa, le-oi rapi,
Tu, nu vei mai straluci!
Nici zi, dar nici noapte
Si-atunci, nu vor mai fi soapte.
Si nici eu, n-am sa mai fiu
Iar, totu-n jur, va fi pustiu.

Mai bine, nu !
Nu le rapesc!
Ci Tie, Ti le daruiesc.
Si-Ti daruiesc si inima,
Ce bate-ntruna, mereu, pe Bolta Ta!

Fii Cerule cu mine, 
Cu mine, tot mereu.
Ca doar asa voi sti,
Ca esti,Sufletul meu.

Cand eu voi plange,
Un Nor alb, Tu frange!
Trimite-l pe Pamant,
Tu Cerule, Sfant!

Ca lacrimile mele,
El sa mi le-adune,
Si-n Tine, le-o pune.
Iar Stelele surori
Sa ma trezeasca-n zori.

Cu drag si multumire,
Am sa Te-astept!
Ca Tu, Cerule Sfant,
Sa vii !
In Bolta Ta,pe mine sa ma tii
Si de va trebui,
Sa mai respect,vreun legamant,
Tu, imi vei da drumul,
Incet,spre Pamant.

Ca eu,in zborul meu,
Sa nu cad prea tare
Cerule mare!
Ca de-oi cadea, m-oi frange
Si Sufletul mi-o plange.

C-atunci,eu voi fi
Doar o Scanteie care,
La Tine-am venit
Cu Sufletul",plinit.

Ce Tu,ai primit-o,
Si-n Stea,ai prefacut-o!
I-ai spus, sa straluceasca,
Pe Bolta-Ti, albastra.

O!!! Mare Cer Sfant!
Doresc,sa Iti spun
Cum ca,nicicand,
N-as termina a scrie
Cerule drag,
Minuni despre Tine!

Dar noi, pe Pamant
Suntem muritori!
Ce-avem pe Lume,un inceput!
C-asa e legea firii,
S-avem, si-un sfarsit.

Asa cum, am inceput a scrie,
Cerule draga, despre Tine,
Incerc aici, sa ma opresc
Si tot aici, de scris sfarsesc.

Dar, noi doi,
Vorbim mereu!
Caci Tu, esti Cerul, Sufletului meu!
In Tine-adun, ce-i bun, ce-i rau,
Pe toate, Tie, Ti le spun.

Eu, Te ibesc,Te rog, nu ma uita!
Cand gandurile-mi,spre Tine, vor zbura.
Coboara-ncet, in Eu-l meu,
Si intra si-n Sufletul meu.
Coboara-ncet,cu Stelele
Si-mi lumineaza, gandurile.

Spune, la Soare si la Luna,
Sa-mi faca, inima buna.
Caci, Sufletu-mi, e cerul Tau,
                              Ce-n asta viata-l stim....
Doar Tu..si eu !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu